Neicuță cu ochi căprui
Ce gândești, de ce nu spui?
Că toată lumea ne vede
Și din ochi nu ne mai pierde.
Lumea rea și lumea bună
Vrea să ne-ajungă din urmă.
Neică, ce păcate-avem?
Nu putem să ne vedem.
Suntem așa cunoscuți,
Ne cunosc oameni mai mulți.
Nu putem să ne-ntâlnim
Și să ne mai sfătuim.
Asta-i prețul ce-l plătim
Că așa bine trăim.
Ai avere, ai de toate,
Dar dragoste nu se poate,
ici pe față, nici furată,
Stai singur viața toată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste imposibilă din cauza statutului social și a notorietății. Protagonistul constată că, deși are bogății, nu poate avea dragostea dorită și este condamnat la singurătate.