Cleg feat Yawn – Plaja Cu Ceas

Deschid ochii încet și văd geamul deschis cine știe de când
Când îl ating, îl simt mișcând
Sunt ploi pe foi, ceva noroi..
Din nisip, din sticlă, din nisip
Fir cu fir țese pământ de flori, filă cu filă
Și se strâng mototolite-n forme de scoici albe
Le sufoc în pumni și ard să nu poată zbura niciodată
Nimic nu mai e cum era.. haos reorganizat, sâmbure învelit
Cu pătură aspră de timp
Ascundea alte pături, alte file, alte flori
Și un suflu precipitat îl gonește aproape să-l pierd
Dar îl văd în buzunarul stâng de la piept în formă de sărut
Să-mi presar puțin pe buze
Dar curge printre degete
Iar gustul amar de cioburi străvezii mestecate a doua oară
Nici nu se compară cu durerea inițială
Iată-l strâns și pe fața de pernă-n grămăjoare
Cearcăne, chipurile, să-l torn înapoi în frunte
Sau mai bine aștept și stau
Pentru că m-au pironit aici brațele grele de lotamorf
Căci a săpat în mine mai adânc decât am săpat eu în el
Acum îl văd, îl simt, îl calc, îl beau
Umple și doare, taie prea tare
Uitat după perdele și-n stiloul din sertar și-n golul de sub sertar.. gol..
Închid ochii încet și văd spațiul închis din mine-acum
când mă dezintegrez în el, sunt ploi pe foi, ceva noroi..
Din nisip, din sticlă, din nisip
Fir cu fir țese pământ de flori, filă cu filă
Și se sting mototolite în formă de scoici albe
Și se frâng împotmolite-n forțe ale clepsidrei sparte
Noapte fără tapet, patru pereți și becul rotund
Scrutează adânc o supapă ce scapă ore
Parchetul muge greu
Mie mi-e lene, înfășurat în cozi de leu
Lemn și fier, în cor scârțaie alene
Și scaunele năpârlind se scutură din așchii
Pe jos praf de porumb, un aur pur
Eu nu mă-ndur să fur colțul de pâine
Ascuns între coperțile de piele întoarsă
Aici e insectar ce are în loc de ace secundari
Mi-e frig, iau caldul ei și scutur soba
Mă-ntind murdar pe jos și-mi caut roba
Eu nu am timp decât cioplit vulgar
Acum lipesc pașii ușor pe un tavan ce-mi pupă fruntea zi de zi
Dar azi mă leagănă pe post de steag
Mă leagănă pe post de stea
Sticlă topesc și fac o lupă
Sticlă topesc și fac o cupă
Nisipul îl adun și fac mocirlă
Fac lut, fac un aluat și-l pun la tospit
Sare cearșaful plin de scoici
Atâr în geam, dar nu am bărci
Oftez parcă-s urme de demult
Aici a stat un oarecare
Aseară-am prins între perdele licurici de mare
Aseară se zbăteau în pat coapse ce îngropau în casele de melci
Din ce în ce mai mici.. din ce în ce mai mici..
Piele pe piele, frige pe frige, buze pe stinge
Și eu continuu să mă joc de-a vreme trece cu un borcan de colbi de plajă
L-am aruncat pe mine și pe jos pe post de vrajă
Până și ușile mai urlă
Cerând în loc de lac vechile scrijeliri de cui
Ia uite, scrie: „Aici a stat cel ce iubea să se numească al timpului”