Fost-am, Doamne, când am fost,
Pădurar și șef de post,
Pădurar și șef de post, măi lalalalala.
Fost-am, Doamne, când am fost,
Pădurar și șef de post,
Pădurar și șef de post, măi lalalalala.
Și îmblam p-in lumea toată, să pușc vulpea cea roșcată.
Colindam poienile,
P-in toate pădurile,
P-in toate pădurile, măi lalalalala.
Colindam poienile,
P-in toate pădurile,
P-in toate pădurile, măi lalalalala.
Cunoșteam cărările, măi, și pe gură mândrele, măi.
Fost-am, Doamne, când am fost,
N-am fost fasole de post,
N-am fost fasole de post, măi lalalalala.
Fost-am, Doamne, când am fost,
N-am fost fasole de post,
N-am fost fasole de post, măi lalalalala
C-am fost mâncare de dulce, fetele-o stat să mănânce.
Fost-am mândru ca floarea,
Și mi-o plăcut dragostea,
Și mi-o plăcut dragostea, măi lalalalala.
Fost-am mândru ca floarea,
Și mi-o plăcut dragostea,
Și mi-o plăcut dragostea, măi lalalalala.
Ce-am văzut nu mi-o scăpat mă, ce mi-o plăcut, n-am iertat, mă.
Și-aș da boii din ogor,
Dac-aș știi că n-am să mor,
Dac-aș știi că n-am să mor, măi lalalalala.
Și-aș da boii din ogor,
Dac-aș știi că n-am să mor,
Dac-aș știi că n-am să mor, măi lalalalala
Și-aș da vaca și-un jițel măi, să mă văd iar tinerel măi,
Și-aș da fânu’ din fânar măi, să mă văd iar pădurar, măi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru vremurile trecute, când naratorul era pădurar și șef de post, amintindu-și cu drag de tinerețe, de dragoste și de viața simplă de atunci. Reflecția asupra trecerii timpului și dorința de a se întoarce la acea perioadă sunt teme centrale.