Porți în trup arome-mbătătoare
Și în ochi albastrul gust de dor
Nesfârșitul fără de hotare
E sărutul tău răscolitor!
Pui în glas atâta duioșie
Știi să dai tâlc tainic vorbelor
Răsădești în suflet pe vecie
Cu o șoaptă dor mistuitor!
Anișoara, Anișoara
Nu te pot uitării da oricât aș vrea!
Anișoara, Anișoara
Știi tu ce chinuitoare-i dragostea?
Iubire ca a noastră
N-a mai fost vreodată
Cine să-nțeleagă inima mea?
Anișoara, Anișoara
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul intens și imposibilitatea de a uita o iubire trecută, Anișoara. Vorbitorul este copleșit de amintirea acestei iubiri unice și se întreabă cine ar putea înțelege profunzimea sentimentelor sale.
