Cristian Buica – Romanță de Cântat în Permisie

M-am aplecat să te sărut
Dar miroșeai a praf de pușcă
Și-am luat un „drepți” ca de recrut
Cu palma-ntinsă pe vipușcă
Iar șoapta serii asternea
Lungi umbre pe zăpadă
Și-n palmă sânul tău avea
Conturul de grenadă.

Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război
Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război.

M-am răzvrătit în seara oarbă
Cuprins adânc de sete
Și-mi creșteau adânc în barbă
În loc de țepi doar baionete
Te-am învelit cu umbra mea
Ca într-o plasă de mascare
Iar sus pe cer ne căuta
Un avion de vânătoare.

Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război
Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război.

Acum te las, iubita mea
Din altă emisferă
Și-n loc de inimă aș vrea
Să am în piept o mitralieră
Și dacă-i viața ca o carte
La mine-i gata cartea
Hei, băieți, în asta noapte
Eu mă cunun cu moartea.

Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război
Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război
Am venit, dar plec înapoi
Stă războiul între noi
Te iubesc, dar plec înapoi
C-așa-i datul la război

Sensul versurilor

Un soldat își ia rămas bun de la iubita sa, fiindcă trebuie să se întoarcă pe front. Dragostea lor este umbrită de realitatea războiului și de perspectiva morții.

Lasă un comentariu