Strofa 1:
Din codrii vechi și munți bătrâni
Se naște dorul de români
Sub tricolorul sfânt și viu
Bate o inimă-n pustiu.
Strofa 2:
Ne-a risipit prin lumi străine
Dar n-am uitat de rădăcine
În fiecare gând ce-l port
România e al meu suport.
Refren:
România, suflet viu
Te port în sânge și-n pustiu
Oriunde-aș fi, nu te-am uitat
Ești leagăn, vis și al meu sat.
Strofa 3:
Când vântul bate dinspre Prut
Aud chemarea de demult
Basarabia, soră dragă
Te vrem acasă, fără vlagă.
Refren:
România, suflet viu
Te port în sânge și-n pustiu
Oriunde-aș fi, nu te-am uitat
Ești leagăn, vis și al meu sat
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de România și sentimentul patriotic. Vorbește despre legătura indestructibilă cu țara, indiferent de distanța fizică, și despre speranța reîntregirii naționale.