Strofa 1:
Ne-au lăsat o țară-n suflet,
Fără ziduri, fără lanț,
Doar cu dor și cu credință
Și cu lacrimi de părinți.
Strofa 2:
Pe câmpia unde-au plâns
Soldați tăcuți, cu pieptul frânt,
Crește azi o floare albă
Dintr-un vis ce n-a fost stins.
Refren:
România, mamă sfântă,
Din trecut ne ești cuvânt
Ne-au lăsat o țară-n suflet
Să o ducem mai departe-n gând.
Strofa 3:
În icoana de pe perete
Stă bunicul cu chip blând
Și-n privirea lui se vede
Cum păstrează-al neamului legământ.
Refren (repetat) :
România, mamă sfântă,
Din trecut ne ești cuvânt
Ne-au lăsat o țară-n suflet
Să o ducem mai departe-n gând.
Final:
Și când pașii ni se-opresc
Să știm cui datorăm ce suntem
Că-n pământul românesc
Dorm cei care ne-au făcut să fim
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimentul patriotic și recunoștința față de sacrificiile înaintașilor pentru țară. Este un omagiu adus României și un îndemn de a păstra vie memoria celor care au luptat pentru ea.