Iarna mai poate aștepta,
Mi-am uitat mănușile.
Îmi șterg nasul
Și-mi pun cizmele cele noi.
Simt o căldură în inimă
Când mă gândesc la iarnă
Și-mi bag mâna în mănușa tatei..
Și fug acolo unde bate vântul mai tare,
Frumoasa-Adormită mă oprește încruntată.
Aud o voce:
”Trebuie să înveți să te aperi,
Pentru că nu voi fi mereu lângă tine. ”
Îmi spune..
”Când o să te hotărăști?
Când o să te iubești și tu cât te iubesc eu?
Când o să te hotărăști?
Pentru că totul se schimbă așa de repede..
Caii albi încă nu s-au trezit,
Aș vrea să fii mereu lângă mine,
Tu spui că lucrurile se schimbă, draga mea.. ”
Gheața iernii se topește
Și ies la iveală băieții,
Florile se întrec în fața soarelui..
Anii trec, iar eu sunt tot aici, te aștept,
Îmbătrânind în locul unde a fost cândva un om de zăpadă.
Oglinda-oglinjoară,
Unde este palatul de cleștar?
Nu mă pot vedea decât pe mine
Patinând în jurul adevărului despre cine sunt,
Dar știu, tata, că gheața e tot mai subțire.
”Când o să te hotărăști?
Când o să te iubești și tu cât te iubesc eu?
Când o să te hotărăști?
Pentru că totul se va schimba așa de repede..
Caii albi au luat-o înainte,
Îți spun că aș vrea să fii mereu lângă mine,
Tu spui că lucrurile se schimbă, draga mea.. ”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței copilăriei, folosind metafore legate de iarnă. Vorbește despre așteptare, auto-reflecție și acceptarea schimbărilor inevitabile din viață, dar și despre dorința de a păstra legăturile cu trecutul.