Cretzu:
Era prea complicat totul, delicat
Locul meu nu-i lângă tine, mi-am luat totul și-am plecat
Cum fac de fiecare dată, cu fiecare fată
Cum văd simplu-n lumea asta mult prea complicată
Prima dată plângem, a doua oară strângem
Din dinți, că din prinți tot cerșetori ajungem
Să picuri cu sânge cărarea pe care mergi
Mi-am dorit doar liniște până să fim moșnegi
Ce-nțelegi, madam, adu-ți aminte ce ne doream
Costum, rochie ciclam, o sticlă, noi doi și beam
La început când ne plimbam de mână și râdeam
Și se sfârșește cu plânset, vodkă, diazepam
Tam tam, cam prea mult calm a fost mereu
Vin mult, c-așa-s eu, n-ascult, c-așa-s eu
Observă ironia cât suntem de diferiți
Sortiți să alegem răul care ne face fericiți
Ioana:
Taci, de ce taci acum?
Când sunt atâtea de spus (atâtea de spus)
Taci, de ce taci acum?
Când sunt atâtea de spus (la sfârșit de drum)
Cretzu:
Am învățat să trec peste fără s-arat prea multe
După atâtea lupte caut amintiri să-mi fac punte
Râuri d-alcool să trec, o luntre printre
Tot ce-ai însemnat, vise și gânduri crunte
Fruntea să-ncrunte, să uit ce-nseamnă ura
Pe veci să te ignor, că asta-mi e natura
Să uit tot ce-ai zis și mi-a furnicat spinarea
Când tot tu le uitai când ți se schimba starea
Am vrut piper și sare, munții și marea
Și-am primit în schimb cuțite-n piept și trădarea
Mi-am făcut cărarea crezând în destine
Crezând prea mult în tine și că ce-i frumos ține
Așa-i când suntem tineri, trăim de parcă-i vineri
Nu știi ce e, dar las că-l ai pe „tine”
Și poate nici eu, da caut neîncetat de mic
Și asta fost ultima dată când ți-am vorbit
Ioana:
Taci, de ce taci acum?
Când sunt atâtea de spus (atâtea de spus)
Taci, de ce taci acum?
Când sunt atâtea de spus (la sfârșit de drum)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complicată, marcată de neînțelegeri și regrete. Ambii parteneri își exprimă frustrarea și dezamăgirea față de evoluția relației, culminând cu o despărțire inevitabilă.