Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, yo
Viața fără muzică e spirit fără gând, yo
O să trec pe la voi să ne vedem curând, yo
Dar mai lasă o piesă până atunci, yo.
Flow-ul meu a fost format și bine conturat, să pot să văd în mine
În p**a mea ceva mai bun ca ieri
Să văd în p**a mea ceva mai bun în toți
Aruncăm gunoiul în ograda altuia, ne pasă doar de noi
Fiecare-i fiecare pentru el, fiecare-i fiecare pentru el
Mi-ar plăcea să oferim mai mult din noi, nimeni n-o face
lacomi și zgârciți, aburiți
Crezând că mari averi o să ne facă fericiți,
Dar e fix opusul
Unde-i răsăritul? De ceva vreme văd mereu numai apusul.
Mă trezesc devreme și din nou adorm târziu
Timpu’ trece, încă scriu
Io cu ai mei mă văd din ce în ce mai rar
Eu departe de ei, ei departe de mine, habar n-am
Credeam că o să fie bine dar,
Viața te scoate din c***t și te bagă în bălegar
N-am idee cum de s-au schimbat atâtea, e nasol
Vorbim prin mesaje, ne vedem în camera din telefon
Cea mai rațională și distrugătoare rasă
P**a mea, ne dăm foc la propria casă
Și singura, săraca Terra-i mult prea iertătoare
Nu merităm nimic, nu merităm o lună și un soare
Nu merităm pământul, nu merităm o mare
Un ocean, o pădurea sau un munte
O câmpie sau vreo soartă să ne ajute
nimeni să ne asculte
Pacea pe Pământ e doar o utopie
Omul n-are suflet în anatomie
O mie, două, milioane de ani care s-au scurs
Nu ne-au fost îndeajuns
Să învățăm să conviețuim
Încă rănim ce iubim, încă urnim și zdrobim
totul fără să ne pese de ce am putea să fim
Ai ucis ce ai hrănit, ai aruncat ce ai primit
ai făcut tot ce ai voit, ai făcut tot ce ai simțit
Dar când a fost de oferit, de ce ai fugit?
De ce ai glasul amorțit după ce-ai mințit?
De ce te-ai folosit de ce te-ar fi iubit?
Atâtea acțiuni la care nu văd un sfârșit
Un lucru cert, mereu vei căuta să fii tu cel ca iese în profit
Chiar de-ar însemna să-l vezi pe altul chinuind
Ce să caut în cer când pe Pământ nu văd nimic?
Nici o biruință a celui ce a fost jertfit
Și dacă zic c-o fac, pai atunci să știi că mint.
Viața-i complicată
Nu-ncerca să o-nțelegi, nu-ncerca să-i dai de capăt
Propria judecată
Întotdeauna cea mai bună indiferent de rezultat
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de viață și societate, accentuând dificultățile și ipocrizia umană. Artistul reflectă asupra complexității existenței și asupra tendinței oamenilor de a se pune pe ei înșiși pe primul loc, ignorând suferința celorlalți.