Sincer, ieri eram fericit cu gândul
Că mâine mă va înghiți pământul
Azi nu știu ce stare am (nu, nu), nici nu-mi pasă
Continuă să te minți tu că viața-i frumoasă
Am plecat la facultate sperând să fac ceva
Să-mi bag p***a dacă nu a fost așa
Însă cartea nu-i de mine (neah), nici deplasarea
Uneori e mai bine să îți asculți chemarea
Aș face rap non-stop, și noapte, și zi
Fără gând de avere, fără gând de hârtii
Dar vezi tu, foamea mereu dictează
Atunci conștiința mea rămâne trează
Obligat să trăiesc din puțin ca un parazit
N-am chef de viață, nici chef de muncit
Prietenii-mi spun des: “Bai, ce te-ai schimbat! ”
Dar tot ei mă sună când ceva li s-a-ntâmplat
Eu recunosc, tu spui că totul e la fel
Nu contează sentimentele, ci banii din portofel
Încă mi-e dor de tine, prietene, mă critici des
Când eram la același nivel, nu-ți pasa de interes.
Diferența ți-o face statutul, să fiu al dracu’
N-o să pozez în sfânt, nu se schimbă băiatu’
O voce primită-n urma unui chin m-a învățat
Să rămân nemișcat, indiferent de cine a plecat
Am scris o scrisoare, nu-mi pare rău de ea
Dar să-mi bag p***a dac-ai înțeles ceva
Vezi câte opere au luat naștere din ochii tăi verzi
Normal că nu de-asta, și-acum continui să pierzi
În fine, nu mai vreau să intru-n astfel de filme
Însă uneori chiar nu mă pot abține
Amintirile mă sugrumă, și ele sunt tot triste
N-ai să mă vezi pensat, alergând după p***e
În timp ce calculez raza într-un cerc de idioți
Constat că timpu-i o c***ă, de-aia trece pe la toți
Nu-mi pasă dacă te-am atins cu-această constatare
Are cin’ să te consoleze, eu nu am fost în stare.
Până și-un olog îți poate da o mână de ajutor
E vorba de omenie, nu de-un gând sfidător
După o dramă, ajungi să spui că totul e nasol
Ești bărbat în toată firea, dependent de Prostamol
Paradoxal, ca un filozof ce n-are nimic de spus
Cunosc bogați care sunt luați de săraci în râs
Să-ți explic ironia: nu e vorba de fapte
Atunci când ai mulți bani, duci lipsă de libertate
Am zis de timp, și soarta-i o c***ă de departe
Pentru că nu știe să unească, ea doar desparte
Mai sunt multe de spus, închei aici rezumatul:
Viața mea e o moneda fără pajura, pentru care platesc cu capul….
Taie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de viață și societate, lupta interioară cu propriile frustrări și sentimente de neputință. Artistul critică superficialitatea și importanța acordată banilor, reflectând asupra pierderii inocenței și a valorilor umane.