Shushi Shu:
Lumea-i perversă, deschide ochii, cercetează
Ești atras de orice, dar nu de ceea ce contează
Cu adevărat, preocupat de numărat
Ai uitat să fii om, crezând c-acum ești realizat
Ești rupt de trăiri, și apăsat de greșeli
Te uiți mereu în spate, căutând ziua de ieri
Acordă sprijin celui slab, atâta timp cât merită
Nu uita să fii bun, când societatea-i parvenită
Diferită e realitatea, și-o schimbăm
Mult egoism și trufie într-o lume așa de mică
Ce-i prea mult strică, problema e conceptuală
Și aș vrea ca bunătatea să te lovească ca o boală
Nu e loc de tocmeală
Și nici măcar de trăncăneală
Faptele, nu vorbele, sunt decizia finală!
Încă puțină cerneală
Și-o să privesc cu răceală
Cum umanitatea moare, înecată parcă-n smoală….
C. O. D. :
A trecut perioada-n care stăteam în mulțime
Ca un miner între alpiniști cu frică de-nălțime
Mi-am clădit o cetate de piatră ce lăcrimează
În mijlocul pustiului, știi, unde seceta dictează
Opere absurde, dar mințile surde ascultă
De timpu’ ce te ia drept slugă-n fiecare secundă
Rundă după rundă, am devenit inuman ca Neo
Ridicând multe bariere înalte ca Bartolomeo.
Scriam romanțe proaste, deloc nu realizam
Că ura-n mine prinde rădăcini, asta e tot ce am
De altceva n-am nevoie, să cadă orice stea
Nu mor, am toate umbrele de partea mea!
Mi-a luat o decadă să fac rocadă între două lumi
Plătind cu visele mele, primind în rest minciuni
Dar nu-mi pare rău, astea m-au mulțumit
Ca la margine de prăpastie, într-un final m-am regăsit!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume pervertită, plină de egoism și trufie, unde oamenii sunt rupți de trăiri și obsedați de aparențe. Artiștii reflectă asupra transformării personale și a regăsirii de sine în mijlocul unei societăți decadente.