C. O. D. :
De-ar fi să recapitulez până azi ce s-a-ntâmplat
Concluzia ar fi egală eșecului, dar nu am cedat
Ura m-a ridicat, m-a pus din nou pe picioare
Mi-a cusut orice rană, și azi nu mai doare
De-aia sunt în stare
Să-ți distrug valorile morale
În timp ce tu, ca Sage, pui botu’ la domnișoare
Rămân un clasic irecuperabil cu gânduri sadice
C-am renunțat de mult la rezolvările diplomatice
Greșești, plătești cu capu’, numește-mă călău
Nu mai am nimic, și normal, poftesc la ce-i al tău
Apar în același timp ca runele de-ți uiți sfinții
Mă-ntreb ce facea ANAF-u’ când Iuda-și lua arginții
Crezi în adevăru’ fals aruncat în astral
După fierbi în (?) ca auru’ de metal
E foarte clar, experiența naște potențial
În viață, doar foamea te face un animal
Mă bucur că mai am un ral
Cât s-ajung la final
Toate astea se vor termina cu un punct cardinal
Căci ridicolu’ trage o linie imaginară ca Tropicul
Atunci n-o să mă respect, țintesc ca habotnicul
Rămân în umbră, îmi place să văd totu’ de departe
Foamea de cunoaștere de lume mă desparte
Așa am ajuns un lup singuratic ce vine din urmă
Pregătit s-asasineze pentru rap, nu pentru sumă!.
Jager:
A fost o vreme în care am pus la rap capac
Fiindcă nu îmi plăcea ce fac
Și chiar simțeam c-am eșuat
Până când iar m-am cășunat pe lume
Și-am adunat atâta ură-n mine
Încât acum (?) dar pun strofele la punct și trag
Eu fără pum și pac sunt arhitect ca Apollo, doar din Damasc
Cu fiecare beat pe care scriu ceva, parcă renasc
Și pun vorbe mortale pe un track murdar
Le lipesc între ele, ca pe materialele unei fundații cu mortar
Lucid, ucid spectaculos cu rezultatu’
Școala lumina blatu’, furișagu’
Te sugrum cu lanțu’
Scot briceagu’
Îți retez tot brațu’
Cu care visai tu să semnezi contractu’…
Iar eu în jocu’ ăsta mare
În care intelectual se moare
Rămân în picioare
Mai plin de onoare
Decât un gladiator în Colosseum
Nave spațial’
Și vestea proastă e că după atâția ani
Jager l-a omorât pe Lucian!
Indiferent de trend
De unde p**a mea apar
Și unde p**a mea dispar
Toți parveniții ăștia clandestini
Hip-Hop-u’ are un singur destin
El s-a născut și o să moară-n sub
De-aia când mă dezvat de caracter
Bulangii-n public se jenează pe YouTube
Și-mi critică sinceritatea
Pentru că-i terminarea
Cu care continui să-mi joc cartea!
Madafakas…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea eșecurilor prin ură și determinare. Artiștii își expun frustrările și dorința de a se impune în ciuda obstacolelor și a ipocriziei din jur.