Sacru3D6:.
Iartă-mă, îmi tot spun privind oglinda
Am putut să fac mai mult și acum mă hălește frica
Începând cu picioarele, exact ca un boa
Mă învelesc în fericire când simt dimineața rouă
Simt cerul gol, dar mă trec toate apele ca-n luna a opta
Unde scriu toate javrele ce au știut doar să îmi întoarcă spatele
Când fratele era lat pe asfalt îl mângâiau dracii cu harpele
C-o limbă mai rece ca șarpele scuip aur
Lasă caratele ce pun pe bit e pur tezaur
Iar tu n-auzi din adânc un suflet pierdut pe terra
Pixu-i o seringă, dar vai ce moale-i vena
Transmit ca-n terra pe un tărâm uitat de viață
Față în față cu întunericul ridic un imperiu de gheață
Departe de falsul vostru când calc,
calc calm pe capete de porțelan
Sparg tot și dispar, sar în parc
Era bine pus la punct, succesul,
Restul-s zvonuri și tabu
N-am timp acum de bârfă,
ești doar o târfa, târfo
Cu multe filme, exact ca Acapulco
Și vine toamna, frigul sapă adânc în oase
Departe de soare, zero căldură prin case
La fel și în suflete, numai carcase goale
Ăștia așteaptă din cer îngeri să coboare
Păcat că se umple strada de demoni din subteran
Ce fericiți eram când aveam ce voiam,
când aveam se împărțea pâinea ce o rupeam
Acuma ne batem pe c**i ce n-au valoare man.
C. O. D:.
Știi că,
Te-am iertat, ți-am repetat de multe ori
prin cântece la harpă, dar tu vrei să mă dobori
Până-n zori compun drame, stau cu mine-n dialog
Umbrele aplaudă, mă simt legat de monolog
Nu-s ortodox, dar gândirea mea-i analog pur
Și jur că toate cărțile cu întrebări am să le fur
Acum sunt nevăzător, înainte ochii erau iuți
Important e să uiți să ca ai uitat ce nu trebuia să uiți
Mă asculți plângând astfel pământul hidratezi
Visam odihnă plină de fum dormind prin livezi
Tu ce vezi? Un coșmar pictat prost cu violet
Atât de violet că lasă răni în mod permanent
Deseori exagerez prin simplitate, de asta am plecat
După cel pierdut, cel neștiut și cel uitat
Adică, eu
Îmi este atât de dor de mine, încât
Ud zilnic două flori pe piatra de mormânt
Am încălcat pactul când mi-am călcat pe suflet
Sute de scenarii vândute, apoi sigur îmi iau bilet
Mi-e poftă de un măr încât simt o remușcare
Raiul tău a devenit ruină mușcată la intrare
Se pare că iar am dreptate îmi pare atât de rău
Nu-s optimist că am informații culese din ecou
Salvarea stă într-o seringă, sper că s-a terminat
Dar aici toți tremură, adio remediu cutanat.
Îndrăgostit fiind nu înțelegeam de ce decad
Până m-am trezit din vals fără nici un camarad
Simt cum natura piere ca-ntr-un abandon cromatic
Eu de ce am prins rădăcini?
Eu de ce sunt atât de static?
Greșala mi-o asum, n-am variante da spun
Că viața n-are sens dar poate și-l găsește acum –– Drum bun!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de pierdere, regret și depresie. Naratorul se confruntă cu trecutul, cu greșelile făcute și cu dorința de a se regăsi pe sine într-o lume plină de întuneric și dezamăgire.