Phila:
Încerc să fiu artist într-o lume-n care
Viața mă condamnă să fiu un oarecare
Oare chiar e imposibil
Să fiu credibil, accesibil fără să fiu penibil?
Primu’ vers acum o viață,
Iar ultimu’ poate-i chiar cel de față
Un destin c-o destinație măreață
Uitat închis ca într-o fortăreață.
Știu că am un rol pe Pământ
Să fiu cu totu’ altu’ decât sunt
Captiv în banal, captiv în fetiș,
Program 10 ore, pe mărunțiș
N-am timp să mai caut, să mă regăsesc,
N-am timp să creez, încerc să trăiesc
Dau totu’ acum, supraviețuiesc,
Mă alienez, nu m-aliniez.
Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.
Rashid:
Eu când scriu, scriu ce simt
Știi ce sunt și ce reprezint
Îmi asum, tot ce spun
E real nu-s doar baloane de săpun
Eu ce sunt fără tine? Tu fără mine?
Suntem amândoi în asta, reține!
Asta ne ține în viață și cine
Ne dădea vreo șansă acum ani de zile
O mână sus lumini de reflector
Și sunet dus la limita în difuzor
Fum mult, distors
Nu văd, doar aud, am stors
Toată seva din mine, sânge din vine
Sunete fine, versuri nu rime
Vreau pix și foaie nu-i foc de paie
Toate astea duc în mine războaie.
Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.
Byga:
Bine-ai venit în mintea mea
Într-o mahala pe-o canapea de catifea
Scriu poezie vie
Da’ de periferie cu iz de iasomie
Aici totul e sincer
Oamenii simpli petrec, oamenii simt prin ce trec
Strâng mâna la concert, tot ce am e voce,
Nu-mi place să cer, nu stau să pice din cer
Zic să,
Cadă cortina pe tot ce-mi-nțeapă retina
Și vina ce vine din mine sfidează rutina
Mă duce departe, tare departe
Departe de fals, departe de toate
Peste fulgere mute, tunete sute
Multe insulte, sunete surde
Apus ruginiu sunt gol în pustiu
Da’ știu măcar că sunt ce mi-am dorit să fiu.
Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artiștilor cu propriile limitări și cu presiunile societății. Actul de a scrie devine o modalitate de a depăși obstacolele, de a se regăsi și de a inspira pe alții să facă schimbări pozitive în viața lor.