Ceas cu pasăre, năuc,
Ceas cu cuc,
Ore și minute-nvârți,
Ruginit de bătrânețe,
Tic-tac-scârț!
Tic-tac-scârț!.
Lângă tine, pe perete,
Stă pendula Gong.
E mai tânără, băiete,
Tic-tac-clonc!
Tic-tac-clonc!.
Merge strună și distinct
Ceasul meu de mână.
E din aur și argint,
Și cu grijă se ferește
În urmă să rămână.
Tic-tac-tinct!
Tic-tac-tinct!.
Lampa de pe noptieră
Plânge-n zori, săraca.
Lângă ea, ceasul de masă
Pune-ntruna placa,
Și mai dormi, tu, lampă stinsă,
Tica-taca-taca!
Tica-taca-taca!.
Ce mai vorbă, jucărie
Cu folos e ceasul!
Ceasul, grasul cu scufie,
Toți i-ascultă glasul.
Dar vin zile când, săracul,
Nu mai vrea să umble,
Limba-i cade, -i sare arcul….
Ce-o să se întâmple?
– Ce-o sa se întâmple? -ntreabă
Ceasul cu scufie.
– Repede chemați Salvarea!
– Repede să vie!.
Și-a fost Grasul dus pe targă
La ceasornicar.
Desfăcându-ni-l pe masă,
Spune că-i bolnav.
Mâine însă, cum bolnavul
Nu-i bolnav prea grav,
Va fi teafăr ceasul, Grasul,
Și va bate bine pasul,.
Harnic, vesel și distinct,
Tic-tac-clonc,
Tic-tac-tinct.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume a ceasurilor personificate, fiecare cu particularitățile sale, de la cel cu cuc până la cel de mână. Se vorbește despre trecerea timpului, uzura și necesitatea reparațiilor, sugerând o metaforă despre viață și inevitabilitatea schimbării.