Alexandru Andries – Ceața

De departe bărbat, de aproape copil,
Strângând tare la piept un secret inutil,
Un cuvânt nerostit nici când scria poezii..
De departe bărbați, de-aproape copii!.
Oameni vin și se duc și de el se ciocnesc,
Trenuri zboară pieziș, telefoane-i vorbesc,
Noaptea n-are opt ore, ziua.. ziua n-are sfârșit..
De departe cărunt, de-aproape-obosit..
Trei femei îi zâmbesc, toate trei ca de vată,
Tipărite cu grijă pe hârtie cretată,
De departe-s frumoase, de aproape la fel:
O revistă și-o carte-ntr-un pat de hotel.
Și nevasta-l așteaptă și copiii lui cresc,
Avioane îl iau și îl duc și-l opresc,
Cifre-n loc de cuvinte, peste răni care dor,
Și nimic nu rimează într-un astfel de zbor..
Poți să nu-l lași să doarmă, poți să nu-i dai mâncare,
Poți să-i tai bucățele fiecare țigară,
Poți să-i faci praf mașina, banii.. banii poți să-i arunci,
Ochii lui încă vor jucăria de-atunci..
De departe bărbat, de aproape copil,
Strângând tare la piept un secret inutil,
Un cuvânt nerostit nici când scria poezii..
De departe bărbați, de-aproape copii!
De departe bărbați, de-aproape copii..
Uuuu..