O noapte de iarnă oraşul inundă,
Zâmbind către Anul ce-i gata să vină!
Când străzile toate în umbră se-afundă,
Colinde se-nalţă spre bolta senină!
În grupuri, pe stradă, se cântă colindul,
La geamuri clipeşte lumina din brad
Şi oamenii veseli aşteaptă cu rândul
Să vină copiii să cânte în prag
În vesele case – căldură şi cânt,
Copii şi colinde şi mese umplute!
La mine-n odaie – doar beznă şi vânt
Şi nimeni nu bate la uşă să-mi cânte..
Stau singur la geam, cu visul departe
În noaptea de iarnă cu vesel colind!
În noaptea când Moşul cadouri împarte
Nu-i nimeni pe lume la mine gândind!
Zăresc o fereastră scăldată-n lumină:
Prin ea fericirea răzbate-n ninsoare!
La mine, sunt singur şi Anu-o să vină
S-aducă doar lacrimi, doar lacrimi amare..
Stau singur în foame şi-n beznă şi-n frig!
Amar disperarea ucide-orice gând..
Îmi vine să plâng, să plâng şi să strig,
Îmi vine să cânt colinde plângând!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și disperare în timpul sărbătorilor de iarnă. Naratorul se simte izolat și neglijat, contrastând cu atmosfera veselă și caldă din jur, simțind că noul an îi va aduce doar lacrimi.