Versuri corectate și adnotate
E negru peste alb, e frig afară;Mi-am făcut suflet șemineu.Stau pe-o sofa lângă antreu..Visez de cum a fost în vară.Am inima în calde flăcări,În minte amintiri trezesc;M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc..Te văd făclii, dansezi.. Am lăcrămi!.Mi-atingi obrazul cu vâltoare,Mi-e mintea caldă-n suvenir;Cu ochi deschiși sunt în delir..Mai pun pe foc, mențin ardoare.E ger, … Citește mai mult
O noapte de iarnă oraşul inundă,Zâmbind către Anul ce-i gata să vină!Când străzile toate în umbră se-afundă,Colinde se-nalţă spre bolta senină!În grupuri, pe stradă, se cântă colindul,La geamuri clipeşte lumina din bradŞi oamenii veseli aşteaptă cu rândulSă vină copiii să cânte în pragÎn vesele case – căldură şi cânt,Copii şi colinde şi mese umplute!La mine-n … Citește mai mult
A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor,flacăra roșie a vetrei lor. Vai, întunericul!Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele. Zăpadă amară și lună!Un lup roșu pe care îl sugrumă un înger. Pașii tăi scrâșnesc ca gheața albastră, și … Citește mai mult
Noapte de iarnă.Cad din cer mărgăritarePe orașul adormit..Plopii, umbre solitareÎn văzduhul neclintit,Visători ca amoreziiStau de veghe la fereastră,Și pe marmura zăpeziiCulcă umbra lor albastră. Iarna!.. Iarna tristă-mbracăStreșinile somnoroase,Pune văl de promoroacăPeste pomi și peste case.Scoate-o lume ca din basmeÎn lumini de felinare –Umple noaptea de fantasmeNeclintite și bizare. Din ogeagul de cărbuneFace albă colonadăȘi pe … Citește mai mult
UndevaÎntr-o noapte de iarnăÎngeriiÎși încep al lor zbor;Cerul întunecatCu mile depărtare,Fără urmePierdute în zăpadă.Ei zboară spre tineOh, un rege nou-născutEi zboară spre tineOh, îngerii cântă.Unul este de-ntristareUnul despre paceUnul va veniPentru a te adormiUnul este mângâiereUnul este de necazUnul îți va luaLacrimile ce-ți curg.O nouă steaÎn cer la miezul nopțiiÎn RaiToți îngerii zboarăAripi moi adevărateȘi … Citește mai mult
Zăpadă dură care scânteie și trosnește.Singurătate, singurătate, noapte risipită de albul cărărilor.O sete aspră mă umple:spațiul, iarna.Nu vei izbucni în curând la picioarele mele,apă adâncă și rece ca și pământul,lume ce uneori prinzi o pojghiță de brumă,și voi, întunericuri desece steaua-mi răpiți?Atunci, amețeală dură, amețeală pură, vei înecafără milă minciunile putrede.Unde ești, amar oceande gheață … Citește mai mult
Făcut ghem sub pod,acolo-și petrece noaptea de iarnăun copil de pripas.
Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră.Mă uit la lună și spun: o să apună curând.Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră,N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt.Brazii degeaba își sună argintul feeric.Nopțile-acestea nu le mai merit acum,Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric,Când nu mai caut sprijinul brațului tău … Citește mai mult
Ningea, ningea pe-ntreg pământul,În toată zarea.Ardea lumânarea pe masă,Ardea lumânarea.Cum, vara, roiesc musculițeÎn jurul luminii, noian,Toți fulgii, toți fulgii din curteSe-nvârtejeau la geam.Lipea pe geam viscolul cercuri,Săgeți indicând depărtarea,Ardea lumânarea pe masă,Ardea lumânarea.Strângea tavanul luminatTot umbre bizare,Destine ale încrucișării,Încrucișări de mâini, încrucișări de picioare.Și doi pantofiori lunecauCu zgomot sec jos,Pe rochie lumânarea își picuraLacrimile, sfios.Și … Citește mai mult