Am plecat de-acasă cam de multişor
Sunt printre străini şi nu mi-e uşor
Am lăsat plângând pe măicuţa-n prag
Şi-oftând în pridvor pe tăicuţa drag
A rămas în urmă tot ce-aveam mai sfânt
Casa, graiul, neamul şi al meu pământ.
Am plecat de-acasă-n ţările străine
Gândind că acolo e cu mult mai bine
Neştiind că-n lumea mare, îndepărtată
Nu-i ca lângă mamă, nu-i ca lângă tată
Crezând că acolo este mai uşor
Neştiind ce-nsemnă ca să duci un dor.
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi nu mă lasă
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi mă apasă
~ ~ ~.
Departe-s de casă şi mult am oftat
Mă gândesc în urmă la tot ce-am iertat
Stau şi mă gândesc la clipa de faţă
Trăind cu străini nu te-ajută-n viaţă
Nicăieri în lume omul nu-i mai bun
Decât este-acasă un suflet de român.
Mă gândesc într-una, mă gândesc la voi
Şi aştept o zi să vin înapoi
Că străinătatea e grea şi amară
Te topeşte sigur ca un foc de pară
Te-amăgeşte des, sufletu-ţi îneacă
Şi te simţi golit ca o piatră seacă.
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi nu mă lasă
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi mă apasă (bis)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de familie al unei persoane plecate în străinătate. Evidențiază dificultățile vieții departe de țară și idealizează căldura și familiaritatea căminului.