Întâmpinarea unui zbir.
Frate, să nu mă mai lovești cu pumnul în față!
În mine sunt lespezi de piatră
și sub ele
am grămădit durerile mele de azi.
Din pașii tăi buni pentru mine
va crește din nou peste lespezi
pădurea de gânduri frumoase.
Din vorba ta caldă ca somnul de leagăn
va curge pe lespezi izvorul iubirii
și-n el vom spăla amândoi:
tu pumnul de sânge cu care-ai lovit,
eu fața de răni și obidă.
Frate, să nu mă mai lovești cu pumnul în față!
Și eu ca și tine
purtăm sub pleoape
frânturile cerului mare
și, adu-ți aminte,
la cer s-a uitat
în noaptea durerilor facerii, mama!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a depăși violența și suferința prin iertare și înțelegere fraternă. Vorbitorul își îndeamnă fratele să renunțe la agresiune, propunând o reconciliere prin iubire și compasiune, amintind de legătura fundamentală a familiei.