Nu fi tristă, mama mea,
Că am să te sun cândva.
Stai să-mi treacă supărarea
Și să-mi găsesc alinarea.
Că eu când te voi suna,
Numai vești bune îți voi da.
Că fata ta e isteață
Și-ți face muzică de viață,
Să-ți aline supărarea,
Ca să poți vedea doar marea.
Melodie ți-am creat,
Numai ca să-ți fac pe plac.
Nu te supăra pe mine
Că nu te-am sunat cu zile.
Am trecut printr-un moment trist
Și de lume m-am desprins.
Am stat în singurătate
De aproape o lună jumate
Și cu toți eu m-am certat,
N-am vrut să le fac pe plac,
Să am timp să mă gândesc
Și muzică să creez.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei fiice pentru că nu a fost alături de mama sa într-o perioadă dificilă. Ea promite să revină cu vești bune și să-i aducă alinare prin muzica sa, sperând să-i aline suferința și să-i ofere bucurie.