Din vremuri vechi bătrânul Bugă
În Putna, loc de rugi ales,
Îndeamnă-nchinători la rugă,
Creștini din văi, din plai, din șes.
Acolo Ștefan-Vodă doarme
Și Buga are glasul lui
Răsunător, când e la arme,
Și blând la ruga Domnului.
De multe ori Ștefan, sărmanul,
Se sbuciuma oftând în somn
Când năvălea semeț dușmanul
Râzând de vreun nevrednic Domn.
Căci Buga îi făcea de știre
Și răsuna din răsputeri
Până, gemând de răgușire,
Crăpa în două de dureri.
Atunci vlădici cu rugi preasfinte
Rugau din cer înaltul har:
„Fă, Doamne, pace în morminte
Și urgisiților hotar! “.
Bătrânul Bugă glasu-și drese
Și astăzi cântă iar vioi:
„De țară, Vodă, nu-ți mai pese,
E mândră-n pace și-n război“.
Și numai uneori cu jale
Suspină parcă glasul său:„
Știu cugetul Măriei Tale,
M-oi mai ruga la Dumnezeu“.
(Gazeta Bucovinei, nr. 42/1894)
Sensul versurilor
Piesa evocă figura lui Ștefan cel Mare și rolul clopotului Buga de la Putna în istoria Moldovei. Clopotul veghează asupra țării și transmite un mesaj de pace și mândrie, dar și de rugăciune către Dumnezeu.