Coma – Icar

Adânc sub scrisuri și peste înțeles
Și mai aici ca orice ar fi să ating
Și-n ciuda brațelor cu care m-am ales
Ceva se-ntâmplă, se-ntâmplă iar.
Să simt.
De o parte valuri ce-mi trec peste obraz,
De o parte stâncă, să mă-ntind,
De o parte mâl, strângându-mă de braț,
De o parte zăpadă, amintind.
De toate speranțele ce mă făceau să fierb
Și toată-ndrăzneala ce mă oprea s-aștept
De tot universul în care să alerg
Și tot necunoscutul din care să aleg.
Se pare că, am revenit, printre cei rămași
Se pare că, aș mai putea, măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva..
O simt iar mâine și aud
Și simt și aer tot mai mult
Și apa iarăși are gust
Și ochii pot îndrepta iar în sus
Pornesc cu gândul și-n curând
Am să-l urmez sper, și cu trup
Orice s-aud, să știu că n-am pierdut nimic
Dar știi că sunt, dar încă n-am murit.
Se pare că, am revenit, printre cei rămași
Se pare că, aș mai putea, măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva pași,
măcar câțiva.