Refren:
Un fel de testament las în spate fără doar și poate
Fără vorbe fumate pentru fiecare în parte
Și la fiecare pas greșit încă spun
Că fiecare are pe final un drum.
Cosy:
E un fel de a spune ce e o viață ștearsă
O întrebare fără de răspuns, e ca o plasă
În care pici, odată picat înveți
Că ceea ce numeai tu realitate acum o regreți
Un fel de testament voi lăsa în piesa asta
Fiecare rimă, cuvânt să-mi reprezinte viața
Fără păreri de rău, lacrimi, ură sau regrete
Fără oportunități, fără droguri și fete
Fără cei care sunt cu tine doar la bine
Fără familie, când pleci ei nu rămân cu tine
Probabil maică-mea când va asculta asta
O să o bufnească plânsu’ că de ce gândesc așa
Da’ așa tre’ să gândești că toate vin și pleacă
Pune suflet în tot ce faci altfel o să se șteargă
Amintiri: pa, speranțe: pa, vise deșarte
E ca o noapte infinită, un deșert frate
Singur pustiu pe drum acum îți spun stai
Întoarce-te încă nu îți lua rămas bun
Oricum și cine ești fă ce trebuie făcut
Știi că spiritul latino e o umbră ce va pierdut
Urc pe scenă iar să cânt piesa asta
Cineva strigă: „Zile”, nu mi-a murit speranța
Fac un pas în față, mă uit în public și râd
O mare de oameni mă privește și o spun.
Refren x2
Blondu’:
E un fel de testament toată viața ta
Te gândești întotdeauna la ce la ce lași în urma ta
La familia ta, care duce o viață grea
În timp ce alții au de toate
Nu poți suporta. Nu.
Gândul că o să mori într-o zi
Că mâine nu știi ce o să faci sau ce va fi
Nu mai poți zâmbi, speranța s-a pierdut și ea
O viață plină de lacrimi ai avut și vei avea
Nu ceda, nu-ți pierde în tine încrederea
Va veni și ziua când alții or să stea la mâna ta
Ai un trecut pătat, murdar, plin de greșeli
Da’ un viitor în față în care încă mai speri
Te naști, crești, suferi sau zâmbești
Deși tu ai atâtea motive ca să trăiești
Cineva îmi zicea că viața e frumoasă orice ar fi
Trăiești fiecare clipă până atunci când vei muri.
Refren x2
Cosy:
Las în scris versuri fără alte scursuri
Drumuri se deschid printre frânturi
Aud și simt, cum fiecare suferă și asta nu e ok
E prea greu în ziua de azi să pari fair-play
Uită tot ce ai făcut, uită prin ce-ai trecut
Chiar de e pe sfârșit, ia-o ca pe un început
Testamente de mult prea mult uitate
Nu îmi spune frate dacă nu îmi ești frate
Tot ce am realizat în viață
Ma invata sa pic in fata
Ușa din dos am spart-o fără speranță
Că nu e ca și cum ai spune și e făcut
Dacă vreau să fac ceva în viață știi că tre’ să lupt
Lupt, lupt, lupt că d-asta m-am născut
Îmi place să mă gândesc la prezent, nu la trecut
Tot ce am făcut până acum rău sau bun
E viața ta, e viața mea, eu îmi văd de drum.
Refren x4
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a lăsa ceva în urmă, un fel de testament personal. Versurile reflectă asupra vieții, a greșelilor, a speranțelor și a relațiilor, sugerând o acceptare a efemerității și importanța de a trăi în prezent.