Ninge,
Zboară fulgi de nea.
Tremurătoarele stele de-argint
zboară și lunecă-n hore de-alint.
Peste crengile amorțite,
peste văile ruginite,
Dumnezeu din cer trimite
strai de mărgărint.
Ninge,
Zboară fluturi albi.
Stele de stele în horă se prind.
Albă maramă pe ogoare întind,
cum pe-a Domnului blândă față
puse giulgiul flori de gheață.
Dar Isus ieși la viață,
moartea biruind.
Ninge.
Joacă pui de stea.
Înfiorate păduri și poteci
dorm învelite în pânzele reci.
Dar de sus, din albastra țară,
când Cel Drag Se va-ntoarce iară,
vom avea o primăvară
până-n veci de veci!
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și liniștea iernii, văzută ca un dar divin. Versurile evocă, de asemenea, speranța și credința într-o viață nouă și o primăvară eternă, simbolizând renașterea spirituală.