Cu suliți lungi, cu săbii grele
Ostașii unui sfânt sobor
Te-au dus în fața judecății
Pe Tine, Salvatorul lor!
În jurul Tău s-au strâns bătrânii,
Învățătorii vechii legi.
Iar Tu ai stat cu mâini legate,
Tu, Creatorul lumii-ntregi.
Pilat, în toga purpurie,
Privi de sus cu chip de leu.
Și nu știa c-avea în față
Pe Împăratul Dumnezeu.
Pe drumul trist Te-au plâns trudiții
Și-au râs cei mândri și bigoți.
Iar Tu urcai scăldat în sânge
S-aduci iertare pentru toți.
Te-ai așezat cu brațe-ntinse
Să aperi un pământ pierdut,
Căci numai Tu știai că-n lume
N-avem alt preț, n-avem alt scut.
De-atunci mereu lovim în Tine
Și te gonim cu ură grea.
O, cât ai îndurat, Isuse,
Ca să câștigi iubirea mea!
Sensul versurilor
Piesa descrie patimile lui Isus Hristos, de la judecată până la crucificare, subliniind sacrificiul său pentru iertarea păcatelor omenirii. Versurile exprimă venerație și recunoștință pentru suferința îndurată de Isus.