Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
privind cum una dintre ele
ți-arată calea spre Cel Drag!
Să simți că zbori printre planete,
deasupra văilor pustii,
deasupra lumilor deșerte,
spre îngereștile concerte,
spre veșnicele simfonii!
Să vezi o stea sub bolți senine,
venită din nemărginiri,
ca să te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
în țara veșnicei iubiri!
Și-apoi să te-nfiori deodată,
privind c-un simțământ suprem
cum steaua s-a oprit și, iată,
acum lumina ei ți-arată
un Prunc divin din Betleem!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală ghidată de o stea, care conduce spre descoperirea divinității și a iubirii veșnice. Este un imn de speranță și credință, culminând cu revelația nașterii lui Iisus.