Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă am grai și nu muget
să spun ce iubesc și ce nu,
și dacă am harul să cuget,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă-ntâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuși mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Dacă m-ai scos din neghină,
nu viața-mi urâtă-Ți plăcu.
Nu eu am vrut iarăși lumina,
o, Doamne, așa ai vrut Tu.
Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
voi spune de-apururea Tată
Te laud c-așa ai vrut Tu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea și recunoștința față de voința divină. Versurile reflectă ideea că existența, capacitățile și chiar izbăvirea sunt daruri primite, subliniind credința într-un plan divin prestabilit.