Ce şcoală-naltă
variantă.
Ce şcoală-naltă-i bătrâneţea!
E cea din urmă facultate.
În ea înveţi nu cum se-adună,
ci cum se lasă-n urmă toate.
Talent, putere, frumuseţe,
tot ce te-mpodobea odată
se scutură ca trandafirii
muşcaţi de brumă şi de zloată.
Zăreşti adesea în oglindă
un chip străin, şi ţi se pare
că totul e un joc de umbre
şi de oglinzi diformatoare.
Şi, totuşi, dacă faţa-i strâmbă
iar paşii-mpleticiţi şi grei,
tu porţi în piept o aşteptare,
un freamăt lin de porumbei.
Căci dacă treci prin şcoala toamnei
şi-a-nfioraţilor nămeţi,
nu ştii c-ajungi bogat şi tânăr
la poarta nesfârşitei vieţi.
Să vezi cum cresc cei mici asupra-ţi,
să fii lăsat tot mai deoparte,
să strângă lumea pentru clipă
tu.. pentru dincolo de moarte..
Să poţi păstra în suflet pace
când eşti ca marmora sub daltă..
Să pierzi orice, dar nu nădejdea..
Ce har mareţ! Ce şcoală -naltă!
AMIN
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra bătrâneții ca o școală a vieții, unde se învață renunțarea și acceptarea. Chiar și în fața declinului fizic și a apropierii morții, speranța și credința într-o viață veșnică rămân esențiale.