Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalț pe munții de bazalt
și-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt!
Ce-mpărat își duce-ostirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!
Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
și tremura.
La tronul alb se strâng sfielnic
voivozi de foc din Empireu,
Și heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!
Și cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-astern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!
Și-n fața slavei sclipitoare
în ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfinții la fiare
vedea-vor Forța Creatoare,
Eu voi șopti cu adorare:
„E Tatăl meu!”
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de credință și adorare față de Dumnezeu. Exprimă măreția, puterea, bunătatea și eternitatea lui Dumnezeu, recunoscut ca Tată.