Prin ochii alor mei… sau prin ochii mei…
Sunt atâtea pe care nu le observi… că nu vrei.
Sunt atâtea catalogate… etichetate… greșit…
De tine… care ai uitat de unde ai venit.
Pe străzi nu prea mai e combinație mare…
Că… altu’ moare… altu’ se duce la închisoare.
Scările jegoase… dureri de oase…
Cauzate de vântu’ care intră… pe sub ușa în case.
Pictată în gri… lumea nu va mai zâmbi…
Va fi tristă o bucată de timp… și va muri.
Prin ochii mei văd… suferința alor mei…
Când pe ultimu’ drum… se duc atâția semi-zei.
Fără temei… apar motive… de ce nu e bine…
De la guvernu’ unei țări ce nu îi pasă de mine.
Recunosc nu mai sunt patriot… am fost…
Și în caz de război… să nu mă luați că n-are nici un rost!
…………………
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
…………………
Aud la la la… și m-am pus pe canapea…
E prima seară în care nu pot respira.
Ce se întâmplă… în jurul meu… pe strada mea…
Sărăcia… nu vrea să plece uite așa.
E prietena mea… și e prietena ta…
Și e prietena lui… și e în casa oricui.
E o curvă… ce zâmbește pervers…
Și te face să devi… din ce în ce mai șters.
Dau foc la joint… și reușesc să respir…
Și din orice văd… promit să mă inspir.
Vreau să vezi prin ochii mei… și vezi prin ochii mei…
Dar tu nu vrei… să fie bine pentru ai tăi.
Sentimentele n-au preț… au culoare…
Ceva atât de simplu… nu moare.
Cei mai săraci îngeri… îi găsești în cartier…
Visând… zburând… spre rai… lejer.
…………………
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
…………………
N-am nevoie de nimeni… am nevoie de mine…
Am nevoie de un creion… de-o foaie… să fac rime.
Sistemu’ încă nu îmi asigură ziua de mâine…
Vrea să mă sfâșie în două la fel ca un câine.
Vrea să îmi ia rolu’ de actor… în filmu’ despre viața mea…
În viața mea… doar Dumnezeu face regia.
Domnule președinte… tu n-ai decât România…
Eu am familia… frația… rasa… omenia.
Nu mă retrag… n-o să cad… și nu o să tac…
Trec la atac cu sânge latin… și geto-dac.
Că viața merge înainte… asta nu e glumă…
Vreau să devin părinte… să duc viața bună.
O să închei… privește prin ochii alor mei…
Și încetează să privești numai prin ochii tăi.
Dacă greșești… o să-ți dau câte o palmă peste cap…
Viața mi-a împărțit sufletu’… în înger și drac.
…………………
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
Hai privește în ochii mei…
Și ai să poți vedea în ei…
Tot ce am simțit… tot ce am trăit…
Tot ce am trăit..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune critică asupra societății și a greutăților vieții, văzute prin ochii naratorului. Este un apel la empatie și la înțelegerea problemelor celor din jur, îndemnând la schimbare și la luptă pentru un viitor mai bun.