Și…
Cu un zâmbet tâmp,
Încerc să strâng rând pe rând
Fiecare rând pus în fiecare gând operând,
Opere de artă sperând la lirică vrednică
Și mesaje cu subînțeles de medepredică.
Plus că io-s ăla care te împușcă fără pușcă,
Am praf de vorbe care te-ncurcă în cușcă,
Dacă ești un slăbănog, nu visa la gros
Că fugi în sus pe scări rulante care merg în jos.
Cu pași tiptili arunc rapid
Zeci de lovituri subtile,
Fără milă te trag pe jos după mine mii de mile.
Tip atipic, scuip acid clorhidric,
Nu-s deloc galant, eu-s titan atlas mă măsori în talant.
Aliniez virgule vii, coșmar tipic pus la zid,
Furtul e fruct și noi o ardem în frig,
Am ajuns să ne simțim acasă printre străini,
Degeaba tăiem noi coroane dacă rămân rădăcini.
Îs cu capu’ pe umeri, nu ca Ludovic 16,
N-ai șanse, că-s echipat să te rup în paișpe,
Dacă-mi înghiți versul mori de dizenterie
Că zdrobesc zilnic ușor infas din infanterie.
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de forță lirică, plină de metafore și comparații agresive. Artistul își afirmă superioritatea verbală și critică societatea.