Istorie şi patologie socială, români de consum
şi români de excepţie, Nenea Iancu şi Lord Byron.
Deşertul roz versus Declaraţia Drepturilor Omului,
de-a pururi între tăvălugul băşcăliei naţionale
şi imponderabilitatea Mioriţei.
Ei bine, tăcerea ne doare mai ceva ca o rană.
În poziţie de drepţi, toată lumea aşteaptă
să răsară soarele pe undeva. Însă, pentru prima
dată în istoria condiţiei umane,
soarele ezită. Oare o fi uitat pe unde să perforeze
voalul nopţii? ONU a rămas un nume şi atât.
În ograda personală, fiecare taie capra vecinului
şi vând noaptea familială dată la maximum.
În piaţa naţiunilor, foamea cântă internaţionala la ţambal.
Şi tu mă întrebi dacă îmi pasă?
Domnule, nu-mi pasă.
Costel Zăgan
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică cinică a societății românești contemporane, evidențiind indiferența generală și problemele sociale profunde. Tonul este deziluzionat, sugerând o pierdere a speranței într-o schimbare pozitivă.