Dragă Kitty, primăvara asta va rămâne ca o
pată neagră în istoria recentă a lui Homo
Sapiens. O primăvară gingașă
ducând pe
aripile ei multe flori și multă suferință. Mulți
morți și grijă și mai multă. Multă tristețe și
multă, multă speranță. O speranță atingând
notele stridente ale disperării.
Disperarea de-a mai fi om
ne-a închis în case,
fiecare cu familia,
cu durerea
și
singurătatea sa.
Doamne,
speranța noastră,
cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă
și
astăzi.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra primăverii din timpul pandemiei, marcate de suferință, moarte și izolare. În ciuda disperării, există o speranță fragilă și o dorință de a depăși momentele grele.