De mic copil am început să ascult cu plăcere
Sufletu, ce mereu a ghidat mintea-n tăcere
Acest mecanism va face din viață, o inițiere
Mintea să-mi ofere sufletul curat ca avere.
Fiecare om are în spate o poveste de spus
S-o spun pur și simplu, parcă, nu e de ajuns.
De asta scriu ce simt, ca să pot fi adus
În postura în care să n-ajung al timpului supus.
Bucăți din suflet rup, le pun cu grijă pe foi
Să ajungă-n siguranță și în suflet la voi
Surprinzător poate părea, dar e foarte greoi!
Să poți tipări apa direct pe noroi.
Și scriu, tot scriu, am cinci ani de când scriu
Am intrat printre rânduri ca un pieton în raliu
Poezia mi-e părinte, vreau să-i fiu cel mai bun fiu
Iar mizer de-ar fi să trăiesc, voi fi bogat în sicriu.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.
Anii au trecut spun ce simt, spun ce gândesc
Și nu am de gând, nicidecum, să mă opresc.
Unii zic că-i prostesc, ba chiar îi știu că bârfesc
Pentru mine-i firesc, nu mă mai obosesc.
Eu am alte valori, lumea mea-i stăruitoare
De sacrificiu, voință, de multă ardoare.
În nici un caz nu-i bazată pe lăcomii financiare
Nu-s închinat de aceste moravuri ușoare.
Prin ce scriu reușesc defapt, să mă cunosc
Calea ca prin voi toți să să mă recunosc.
Ma întreb și-mi răspund: de ce e așa și nu altcumva?
De asta nu judec, deși toți vor judeca!
Felul meu de a fi să te pună pe gânduri
Ca și cum ai începe să citești printre rânduri
Cheia universală e să te cunoști, tu, pe tine
Iar dacă ai sănătate, restul vine de la sine.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.
Ceea ce scriu, e poezie curată
Nu se mai face așa ca altădată,
Un suflet de copil, ți se oferă umil
Îți aduce la picioare cuvinte definite subtil.
Voi mă vorbiți de rău, eu vă zic chiar așa:
Sunt prea amărât să mă amărăsc și cu asta!
Toți schimbă haina atunci când au hârtii
O schimb și eu, dar sub piele sunt același, să știi
Pentru asta sunt criticat, ba chiar judecat
Dar eu încerc să-i înțeleg pe toți așa-m învățat
De asta vreau să cânt, atunci când râd sau plâng
Atâta timp cât fac asta voi arăta cine sunt!
Cuvintele mele, grele, poate că deranjează
Dar ca o rază au scopul să vezi măști care trădează.
Prins de muzică ca invalidu’ de cărucior
Îmi urmez calea ca să simt că pot să zbor.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța autenticității și a trăirii fără măști. Artistul își exprimă dorința de a fi sincer și vulnerabil, împărtășind iubire și gânduri fără a se ascunde.