Cine gonește prin noapte ca vântul?
E-un tată ce ține la piept al său fiu.
Calul în goană înghite pământul
Și-n haos îi zboară copilului gândul
Îi zboară-n pustiu.
Cine gonește prin noapte ca vântul?
E-un tată ce ține la piept al său fiu.
Calul în goană înghite pământul
Și-n haos îi zboară copilului gândul
Îi zboară-n pustiu.
Copil minunat haide, vino cu mine,
Și jocul de aur jucav-om pe plaur.
Flori multe-n dar primi-vei de la zâne
Și zâna cea mare de vrei te va ține
Pe brațe de aur.
Zburând ca săgeata ce scapă din coardă
Își vede-n zare căsuța albind.
Fiul stă gata din brațe să-i cadă
Și-ajunge sărmanul tată să-și vadă
Copilul murind.
(solo).
Cine gonește prin noapte ca vântul?
E-un tată ce ține la piept al său fiu.
Calul în goană înghite pământul
Și-n haos îi zboară copilului gândul
Îi zboară-n pustiu.
Sensul versurilor
Un tată încearcă să-și salveze fiul, dar promisiunile ireale și forțele supranaturale conduc la un final tragic. Călătoria disperată se termină cu moartea copilului, subliniind neputința omului în fața destinului.