Ploaia îmi bate în geam
Și sufletul meu e târziu
Trec singur pe străzi eu și umbra mea
Și frigul mă arde de viu.
Mă simt ca un nor ce se-mpiedică des
De multe greșeli din trecut
Aș sparge tăcerea țintind mai ales
Timpul ce-n mine-a crescut.
Vântul se joacă, parcă-i copil
Ca el nu e nimeni curat
Fără tine sunt un nor fragil
Spre nicăieri destinat.
Nu mi-amintesc nici ce vârstă am
Parc-am fost odată mic
Nu mai știu nici ce nume purtam
Nu-mi amintesc nimic, nimic….
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine.
Îți spun că-n orice clipă am vrut
Cât ești cu mine să zâmbești
Pesemne însă n-am știut tot ce-ți dorești.
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine.
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Cât mi-e de greu fără tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și regret profund după pierderea unei persoane dragi. Naratorul se simte pierdut și fragil, incapabil să-și amintească trecutul și copleșit de greutatea absenței celuilalt.