Obișnuiam să conduc lumea
Mările se ridicau când dădeam cuvântul
Acum dimineața dorm singur
Mătur străzile pe care obișnuiam să le dețin.
Obișnuiam să dau cu zarul
Să simt teama în ochii inamicilor mei
Ascultând cum mulțimea cântă:
„Acum vechiul rege e mort! Trăiască regele!”.
Un minut am ținut cheia
În următorul pereții erau închiși pe mine
Și am descoperit, castelele mele au stat
Pe piloni de sare, și piloni de nisip.
Aud clopotele din Ierusalim sunând
Corurile Cavaleriei Romane cântă
Fii oglinda mea, sabia și scutul
Misionarii mei într-un câmp străin.
Dintr-un motiv anume nu pot explica
Odată ce te duci acolo nu a fost niciodată
niciodată o lume onestă
Și asta era când eu conduceam lumea.
A fost vântul cel rău și sălbatic
Suflând jos ușile să mă lase înăuntru.
Ferestre spulberate și sunetul tobelor
Oamenii nu puteau să creadă ce am ajuns.
Revoluționarii așteaptă
Capul meu pe o tavă de argint
Doar o păpușă pe un șir singuratic (pe un singur șir)
Oh cine ar vrea vreodată să fie rege?.
Aud clopotele din Ierusalim sunând
Corurile Cavaleriei Romane cântă
Fii oglinda mea, sabia și scutul
Misionarii mei într-un câmp străin.
Dintr-un motiv anume nu pot explica
Știu că Sfântul Petre nu-mi va striga numele
Niciodată o lume onestă
Și asta a fost când eu conduceam lumea
(Ohhhhh Ohhh Ohhh).
Aud clopotele din Ierusalim sunând
Corurile Cavaleriei Romane cântă
Fii oglinda mea, sabia și scutul
Misionarii mei într-un câmp străin.
Dintr-un motiv anume nu pot explica
Știu că Sfântul Petre nu-mi va striga numele
Niciodată o lume onestă
Și asta a fost când eu conduceam lumea
Oooooh Oooooh Oooooh
Sensul versurilor
Piesa descrie ascensiunea și căderea unui conducător, reflectând asupra pierderii puterii și a iluziilor legate de aceasta. Vorbește despre regret, deziluzie și acceptarea faptului că nimic nu durează veșnic.