Versuri corectate și adnotate
Gluby:Cheile-s pe masă, mă-ntorc ca să las bun rămas,Înc-un pas și-un sărut pe obraz.Iarna iar m-a cuprins, dinadins alegDintre libertate și-un miros de parfum vechi.Trec, șoapte răsună ca vuietul vântului,Fac oaste din coaste și umbra pământului.Gândului i-am tăiat aripile, îl doare,Nu mai zboară la tine, ei bine, ești dăunătoare!O mireasmă amară, mai adie, mă îmbie,Ea … Citește mai mult
Astfel, ambiguitatea formulării, plasată într-un prolog liric, este un clișeu ce aspiră la moartea propriei condiții generice, un simplu apanaj al filozofilor de rând, al celor care supraestimează relevanța propriilor crize existențiale, adesea dovedindu-se a fi doar un conglomerat respingător de introspecții puerile. Așa se încheia și ultima casetă funcțională pe care Hara a găsit-o … Citește mai mult
Obișnuiam să conduc lumeaMările se ridicau când dădeam cuvântulAcum dimineața dorm singurMătur străzile pe care obișnuiam să le dețin.Obișnuiam să dau cu zarulSă simt teama în ochii inamicilor meiAscultând cum mulțimea cântă:„Acum vechiul rege e mort! Trăiască regele!”.Un minut am ținut cheiaÎn următorul pereții erau închiși pe mineȘi am descoperit, castelele mele au statPe piloni … Citește mai mult
Se prăbușeauinutil să fugi se prăbușeaudin toate părțile minele turnurileedificiileprincipiile.cârjeleprăbușindu-se nici de țipatnu era timp odată îngropatenoi prăbușiri se încăpățânau să se abatăpeste piepturi de pulberesă se prăbușească să se prăbușească.Ruinele alcătuirăun alt oraș în forma-i definitivă.
Era tânără, rotundă,și se rostogolea în voiede la un capăt pân-la altulal spațiului, lovea cu cotulorfanii sateliți,izbind estropiate goluri.A fost închisă-ntr-un colegiude curcubeu, dar s-a purtatacolo-atât de rău, încâtau fost, se vede, nevoițisă-o înfășoare-n nouri groși,și oamenii, ca paraziții,numaidecât să-o năpădească.Ce-a mai rămas? Un craniu, două,care se clatină-n azurulpe unde tineri meteorise plimbă, deseori, râzând.