Mi-e dor de acei ochi albaștri,
Mi-e dor de felul în care mă sărutai noaptea,
Mi-e dor de felul în care dormeam,
Ca și când n-ar fi existat răsăritul,
Ca și parfumul zâmbetului tău,
Mi-e dor de felul în care îl respiram.
Dar nu ți-am spus niciodată
Ceea ce ar fi trebuit să îți spun,
Nu, nu ți-am spus niciodată,
Am ținut pentru mine
Și acum mi-e dor de tot
ceea ce reprezinți tu.
Nu-mi vine să cred că încă te doresc
După toate prin câte am trecut
Îmi e dor de tot ce am trăit cu tine,
fără tine.
Văd ochii tăi albaștrii
De câte ori îi închid pe ai mei
Din cauza ta îmi e greu să văd
cărui loc aparțin, atunci când nu sunt în preajma ta
E ca și cum nu aș fi eu.
Dar nu ți-am spus niciodată
Ceea ce ar fi trebuit să îți spun,
Nu, nu ți-am spus niciodată,
Am ținut pentru mine
Și acum mi-e dor de tot
ceea ce reprezinți tu.
Nu-mi vine să cred că încă te doresc
După toate prin câte am trecut
Îmi e dor de tot ce am trăit cu tine,
fără tine.
Dar nu ți-am spus niciodată
Ceea ce trebuia să îți fi spus
Nu, nu ți-am spus niciodată,
Am ținut în mine
Și acum mi-e dor de tot
ceea ce reprezinți tu
(dar ai plecat).
Nu-mi vine să cred că încă te doresc
După toate prin câte am trecut
Îmi e dor de tot ce am trăit cu tine,
fără tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru o iubire pierdută și pentru lucrurile nespuse. Naratorul rememorează momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și suferă pentru că nu a reușit să-și exprime sentimentele la timp.