Fără cuvinte (x2),
pământul e mut.
Joacă cele trei cărți
joacă, joacă, joacă a 4-a carte
joacă, joacă, joacă până ajungi pe Marte
joacă, joacă, joacă până ajungi departe
n-are rost, n-are rost
să te trezești
spune noapte bună lumii fără să o pățești
luna se-se-se uită de la fereastră
terra, terra, terra îți dă mâna cerească
c-c-cerul se topește ca o lacrimă
noaptea asta blândă pare o crimă
dar de fapt e o soră foarte optimă
ochii declară o situație intimă.
Refren:
Noaptea asta aduce pace
nu știi ce-ți face
dar ești visător suprem, te complaci
ochii mint vederea,
întunericul-i ieșirea
visul tău înșeală privirea
ai sute de sunete sublime pe cord
diavolu’ virtual imprimat pe corp
visezi doar stelele
arhitectul le desenează pe cer ca pe o piele
când joacă cele N cărți.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare și intimitate nocturnă, unde realitatea se amestecă cu fantezia. Noaptea aduce o pace iluzorie, iar visurile ascund adevărul, creând o lume proprie, guvernată de subconștient.