Suntem puși pe treabă mare, ba da’ nimeni nu ne publică
Da’ treaba-i c***ă, man, ca o toaletă publică
Știu că textu’ e greu de digerat pentru tipare
Ăștia fac ulcer cât de acid scuip mai nou în difuzoare
Ochi din întuneric să te ardă tare, da’ tare
E o junglă, frățioare, aici e care pe care
Am crescut în sărăcie, înconjurat de simplitate
Acu’ scuip aur, lirică de 24 de carate
Mă disperă ziua în care trebuie să achităm rata
O să conving vreodată fraierii ăștia să-mi plătească arta?
Viața e un film p***o, tu joci rolul principal
Că românu’ o ia mai des la m**e ca un p****o star
Nu mă-nțeleg balanii, zici că vorbesc altă limbă
Da’ cum zic vreo prostie, îmi pun rapid lame pe limbă
Am nevoie de speranțe, lasă-mă să iubesc
Lasă-mi inima să-mi bată, asta-i tot ce-mi mai doresc
Mă dor fălcile, da’ ce te miri la cât am strâns din dinți?
F***-ți like-u’ de pe YouTube, nu mi-l da dacă nu-l simți
F***-ți părerile, vorbești de parcă tu ai fi lucrat
F***-ți remarcile tâmpite dacă nu m-ai ascultat
Aș vrea să le văd mutrele când aud bucata asta
Aș vrea să le văd fețele când le f*** altu’ nevasta
Iubesc muzica asta, scriu până mă doare capu’
Și-am să-mi schimb starea pe Facebook într-o relație cu hip-hop-u’
Piesa nu sună prea bine, omu’ doar recită catrene
Am prea multe de zis, poate de asta n-am timp de refrene
Legați-mi gura, scriu cu o mână și tot nu vă halesc
Hai închide-mi microfonu’, poate așa o să mă opresc
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și lupta unui artist din medii defavorizate, care aspiră la succes în ciuda obstacolelor. Versurile sunt un amestec de revoltă, ambiție și dorința de a fi înțeles și apreciat pentru arta sa.