Cosmano – Du Zeci de Rime

Că-i fragilă ca și gheața, e mai subțire decât ața,
Neața, în 20 de secunde și ceva îți schimbă viața.
Nu-mi văd frații mai deloc, hai zi-mi tu explicația,
Când ne vedem venim pe lună o dată ca m********a.
Sunt briliant când scriu cu pixu’, hai numește-mă mutu’,
Sunt mutu’ briliant pe timp de bit, numește-mă trecutu’.
Sunt tentat de tendințe, sunt talentat la foițe,
Suntem ființe diferite din aceleași semințe.
Am cuvinte pentru minte, nu mă mint, asta mi-e munca,
Cu împrumutu’ ce-mi dă banca io nu-mi cumpăr șuncă.
Și-un caș ar mai mânca artistu’, ba nu fi pungaș,
Că am multe gânduri negre ca un sinucigaș.
Da’ poți fi laș să nu te lași copleșit de flow-ul meu,
Că n-am cerșit respect, să moară tot ce-i sufletul meu.
Nu sunt vreun Eminescu, că lirica mea nu-i o excepție,
Ăștia au impresii de tărie ca un p****s în e*****. Aaiiii.
Îndrăznesc să construiesc, să latru ca un ciobănesc,
Nu te halesc să-mi iei p*** la sărutul franțuzesc.
Băieții mă respectă, respectu’ înseamnă să fii respectat,
Să faci hip-hop nu trebuie neapărat să ai blugu’ larg pe crac.
Da-mi 24 de tobe pe bit, îs tatic, ia auzi ce fin le zic,
Sunt călare pe bit, puțin cam ciobit și te las tot nedumerit.
C-am du zeci de rime gata să exprime sentimente transmise de mine,
Oricum nu stai prea bine cu conștiința de sine și vezi tu că noaptea vine, ha?
Mulți din ăștia mici, pici, de se cred voinici,
Și nu-s gangsta mai deloc, bitch, defapt sunt agarici.
Și hai ghici câți dintre pici își fac curaj doar din tasta,
Pe net au șapca-ntoarsă, iar pe stradă frezele cu creastă.
M-am născut în cartier și poate despre asta-i vorba,
Că n-am să uit că am crescut pe Octavian Goga.
N-am să uit cine sunt, zâmbesc când e și cer cu nori,
Nu mă schimb că am cunoscut și interlopi și cerșetori.