Poate că într-o zi
Ai să stai în fața mea
N-ai mai da așa din umeri
Poate n-ai mai sta să numeri
Zile pierdute
E clar, că vrei altceva
Parcă ai mai sta
Dar mai bine ai pleca.
Nu e nevoie să minți
E logic așa
Îmi detest neputința
Nu mă-mpac cu consecința
De a fi tu din cauza
A ce sunt eu
Îmi spun asta mereu.
Eu aștept pământul să se învârtă
Căci eu, m-am săturat
Să pierd (mereu) aceeași luptă.
Eu aștept pământul să se învârtă
Căci eu, m-am săturat
Să pierd (mereu) aceeași luptă.
Căci eu aștept pământul să se învârtă
Nedemn și fără glorie
Să rămân în istorie
Ca cel din urmă
Mereu în impas
Ce nu-și mai vede de nas
Care nu s-a sinchisit
Care nu s-a obosit
Și-ntr-un final te-a plictisit
Și-ntr-un final te-a plictisit
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de neputință și regret într-o relație. Naratorul se simte nedemn și așteaptă o schimbare, fiind sătul să piardă aceeași luptă, conștient că va rămâne în istorie ca cel care a eșuat.