Un laț de gard a fost nițel
Cu goluri ca să vezi prin el.
Un arhitect ce l-a văzut
Așa-ntr-o seară, a apărut.
Și a luat golul acasă
Făcând din crăpături o casă.
Iar gardul a rămas mahmur
Fără nimic jur împrejur.
Cum gardul n-arăta nicicum
Senatul l-a retras din drum.
Iar arhitectul dispăru
În Afri- sau Americu…
Sensul versurilor
Piesa descrie cum un arhitect transformă imperfecțiunile unui gard într-o creație, lăsând gardul fără valoare. Metaforic, sugerează cum creativitatea poate găsi frumusețe și utilitate în locuri neașteptate, dar și cum această transformare poate lăsa în urmă ceva golit de sens.