Infinitu’:
Yo!
Studioul P***!
Cu prietenu’ pe felioasa..
falsitati..
Yo, ah, Yo!
Strofa 1# [Infinitu’]
Trăiesc pe terra,
Unica vorbă valabilă
Nici unul din noi,
Nu-i o persoană indispensabilă,
Supraviețuirea, variabilă în funcție de funcția ce,
Oare o ții tu pe noroc
Și modul în care produci lovelele
Când, frigul și sărăcia te-n pinge
Să fii ceea ce nu-ți doriai să fii
Și sistemul-vinge, destramă,
Privim melancolic poze-n ramă
Trecutul plăcut,
Viitorul incert,
Prezentul dramă
Înseamnă că,
O arzi în latura societății latura,
Fără cașcaval la buzunar,
Marea majoritate te-n latură cu ură,
Te-njură, te respinge
Dacă se poate te fură
Dacă rezisti îndură,
Permanent tortură când ești cusut la gură,
Dreptul, la exprimare exercitat prin literatură
Prea ocupat să profiți de altu’
Te debarasezi de cultură
Ne-ntoarcem în epoca de fier sau piatră,
Câinele turbat
Atacă mascat
Niciodată nu latră.
Garda se știe, niciodată nu saltă rechini
Ai mei când vin din pușcării
Nu fac diferența între: familie, străini și.
Va-ntrebați de ce rata criminalității crește?!
Fiincă copilul crește cu foame nu cu doamne ferește,
Zâmbește, dacă poți să suporți și să porți cruci
Câta poți să duci?!
Când viața e golgota pe care te urci
Atunci dai, ultimul semn de disperare
pământul are câte o groapă pregătită pentru fiecare, nu-i panică.
Refren x2
Yo, văd zombii bântuind pământul
Odată cuvântul,
Ce-mi bate-n față lideri călcându-și cuvântul
Văd, omul de jos pe jos
Parveniții călcându-l,
Văd, sfântul păcătuind și sincer ori fii oare gândul.
Yo, văd zombii bântuind pământul
Odată cuvântul,
Ce-mi bate-n față lideri călcându-și cuvântul
Văd, omul de jos pe jos
Parveniții călcându-l,
Îl văd pe Dumnezeu păcătuind,
Îmi văd mormântul.
Strofa 2#
Din nou din Underground-ul lu’ dracu’
Capacul se pune pe gând,
Vârcolacul trezit îmblânzit pe interiorul cetății
[Cei, cei cei cei!]
Dar supraviețuit să văd cum stinge faclia statuii libertății
Amețit, în ciuda scriitorului și a cărții
Sunt inteligența zero, pornit
De când am auzit că biblia luată de mic
Încă de mic am trăit un infern notoriu
Iar ceasul se blocase
Ținându-mă s’aștept în purgatoriu
Aleg aleatoriul spiritul posedat
Îngenunchiat de zeu,
Aristocrați parkour paralele între drac și dumnezeu
Rămân aceiași suvieri pe gând templieri, dau raita
Studio’ul p***i da nas în nas cu aceiași haită,
Cu aceiași soartă,
Și zimții pe poartă ținându-te de realitatea moartă,
Pe veci.
Sadomasochiști, masoni cu sute de regi de la romani la greci
Chimiști, fizicieni, matematicieni când vii de la romani până la berceni
Pe aceeași felie pentru mulți care nu știu
Cât costă cu Ratb-eu
o călătorie,
Am fost în vacanță
În iad unde cu sânge plouă
Iar dacă-r fi să aleg,
Aleg tot iadul decât ordine nouă
O rouă magică, tragică
Pentru scorpie
Apocaliptic vorbind
Apocalipsa s’apropie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care valorile sunt inversate, iar oamenii se comportă ca niște zombi, conduși de interese meschine. Artistul exprimă o viziune sumbră asupra societății, în care supraviețuirea este o luptă constantă, iar reperele morale sunt distorsionate. El critică ipocrizia liderilor și inegalitățile sociale, sugerând că realitatea este un iad pe pământ.