2 AM, unde încep
Plângând din nou
Sunetul silențios al singurătății
Vrea să mă urmeze în pat.
Sunt fantoma unei fețe
Care aș vrea să fiu cel mai mult
Sunt cochilia unei fețe
Pe care o cunoșteam bine.
Dansând încet într-o cameră goală
Poate singurătatea să îți ia locul
Îmi cânt un cântec de leagăn liniștit
Apoi pleci și lași singurătatea înăuntru
Să îmi ia inima din nou.
Prea speriată, să merg înăuntru
Pentru durerea a încă unei nopți fără iubire
Pentru singurătatea care va sta cu mine
Și mă va ține până o să adorm.
Sunt fantoma unei fețe
Care aș vrea să fiu cel mai mult
Sunt cochilia unei fețe
Pe care o cunoșteam bine.
Dansând încet într-o cameră goală
Poate singurătatea să îți ia locul
Îmi cânt mie un cântec de leagăn liniștit
Apoi pleci și lași singurătatea înăuntru
Să îmi ia inima din nou.
Bucăți rupte ale unei povești care abia respiră
Unde odată a fost iubire
Acum sunt numai eu
Și singurătatea.
Dansând încet într-o cameră goală
Poate singurătatea să îți ia locul
Îmi cânt mie un cântec de leagăn liniștit
Să îmi ia inima din nou.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și pierdere. Naratorul se simte ca o fantomă, o umbră a ceea ce a fost odată, copleșit de singurătate și dorind să scape de durerea emoțională.