Dă-mi cheia amintirilor cu noi
Să le deschid, mă-ntorc în timp
Să te aduc înapoi.
Dă-mi ce-a trecut, îmbracă-mă cu noi
E-atât de frig și iar te strig
Să nu ne lași goi.
Minte-mă, atinge-mă
Dă-mi clipele cu tine
E primăvara afară
În suflet iarnă, nu e nimeni
Sunt gol pe dinăuntru
Mi-e frig, îmbracă-mă cu noi.
Poartă-mă, dezbracă-mă
De dorul meu… suflet
Strigă-mă și ceartă-mă
Să aud măcar un sunet
Sunt gol pe dinăuntru
Mi-e frig, îmbracă-mă cu noi.
Dă-mi cheia amintirilor cu noi
Să le deschid, mă-ntorc în timp
Să te aduc înapoi
Dă-mi ce-a trecut, îmbracă-mă cu noi
E-atât de frig și iar te strig
Să nu ne lași goi.
Îmbracă-mă cu tine
Că iar simt ca nimeni
Nu se potrivește deloc
Tu ești chiar tot ce port
În suflet, peste tot.
Îmbracă-te cu mine
Știi și tu că nimeni
Nu se potrivește la fel
Poartă-mă spre același cer
Peste tot și nicăieri.
Dă-mi cheia amintirilor cu noi
Să le deschid, mă-ntorc în timp
Să te aduc înapoi
Dă-mi ce-a trecut, îmbracă-mă cu noi
E-atât de frig și iar te strig
Să nu ne lași goi
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și sentimentul de goliciune interioară resimțit după pierderea unei persoane dragi. Căutarea amintirilor și nevoia de a fi din nou completat de prezența celuilalt sunt teme centrale, subliniind o stare de melancolie și singurătate.