Aș vrea să zâmbesc, dar nu mai am puterea
Fac pași în față alungând din nou tăcerea
Poate că totuși pe interior am rămas la fel
Aceleași piedici în fața mea, același singur țel
Sunt doar vorbe spuse, la mai mult n-am cum să sper
Chiar dacă mă uit în sus, fără niciun reper
Totul e rece, sunt închisă-n lumea mea
Fără viață, m-am pierdut pe o altă stea
Unde pot râde sau plânge fără a termina
Sunt doar eu și el ascuns în mintea mea
Nu pot fi altcineva, nu pot fi nici eu
Mă-nvârt printre halucinații, revin cu greu..
Cad într-un golf, zbor
Către vise ce dispar uniform
Și adorm pe un fundal
Mă pierd în gânduri… totul e formal. x2
Am un zid în fața mea, peisaj sumbru
Prin unde ajung dincolo iute ca gândul
Vreau să stau captivă unde în viața se taie firul
Să uit greșelile trecute ce nu le mai țin șiru’
Stau privind în gol, sufletul mi-e stins
Ieșind din amețeala de cer, m-am prins în vis
Sunt ca un trecător ce vrea să vadă marea
Și așteaptă cum un semn i-ar arăta calea
Dacă aș putea, mi-aș lua aripi să simt libertatea
Dar înghit ce văd în jur și se lasă noaptea
Mă declar învinsă de prezentul prins în vise
Mă afund prea jos doar prin cuvinte scrise.
Cad într-un golf, zbor
Către vise ce dispar uniform
Și adorm pe un fundal
Mă pierd în gânduri… Totul e formal x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere, singurătate și deziluzie. Protagonistul se simte captiv în propria minte și în prezent, aspirând la libertate, dar fiind copleșit de realitate.